Pupă-l adevărat

Pentru că pleacă la drum lung

Pupă-l bine când iese din casă și pleacă la drum lung, pentru că s-ar putea să fie ultima dată când îl pupi.

Nu contează că e șofer bun, fâșneț, precaut. Un animal va lua curba cu ochii-n telefon și-i va curma viața. Vei ține cămășile lui o vreme prin dulap și le vei mirosi din când în când, în mijloc de noapte, când nu poți adormi. Cândva, dacă te va lăsa inima, vei îndesa toate hainele lui într-un sac mare și cu mâna tremurândă le vei depune la un Caritas.

Pupă-l bine pentru că un tânăr va muri împreună cu el, când mașina voastră albă, Toyota middle-class, se va contopi cu BMW-ul unui tânăr cu părinți în Italia, care au compensat anii lipsă și lipsa maternă cu banii mulți din care junele și-a cumpărat mașina aia tare, mașina morții. Sângele lor se va amesteca în accident și degeaba vei căuta furioasă vinovați. Vinovatul moare cu el și nu va exista nicio sentință și nicio pedeapsă pentru nimeni.

Pupă-l bine și pregătește răspunsuri bune. Pentru că a doua zi fata voastră te va întreba unde este tati și tu-ți vei înghiți lacrimile și va trebui să zici ceva.

Pupă-l bine, pentru că în țara asta fiecare conduce cum vrea, iar dacă te revolți, să știi că nu avem instituții pentru care revolta contează. Prevenția se face noaptea, morții zilei sunt decor în statistica poliției.

Pupă-l bine pentru că noi nu apreciem viața, viitorul, familia, oamenii singuri, copiii, bătrânii, persoanele gay, preoții – toți sunt carne de accident în trafic. Morții ăștia ajung în același loc, în același fel.

Pupă-l bine pentru că fiecare drum lung în România este un război. Fiecare șosea este o măcelărie. Fiecare curbă este o loterie.

Suntem într-un trafic monstruos care, cu mâna sa de titan, ne poate smulge oricând inima din piept.

Pupă-l bine când pleacă.

Pupă-l adevărat.